Journal

ziua 172 Uneori, îți vrei corpul înapoi și e ok

Alăptarea e lapte și miere, lapte și iubire, lapte și emoții. Toate mamele care alăptează știu asta.

Și eu știu asta, am alăptat cu anii, DAR eu, în seara asta, mi-am vrut corpul înapoi.

Aș fi vrut să se termine, aș fi vrut să mă ridic în capul oaselor, aș fi vrut să nu mă simt atât de vinovată că simt asta, aș fi vrut să-mi dezmorțesc piciorul, aș fi vrut să nu fiu nevoită să explic. E corpul meu! am strigat în gând sperând să nu mă audă.

E corpul tău le spun non stop copiilor. E corpul meu dar e și copilul meu.

Eu duc greu ceva se așază între ce îmi doresc să fac, ce e bine să fac dar pe care NU mai vreau să-l fac! Exact cum a fost în seara asta cu alăptatul. Ca atunci când am aflat că 16% dintre mame pot simți excitație în timpul stimulării mamelonului din timpul alăptării. 16% dintre femei își mușcă buzele și suferă pentru că nu înțeleg ce e în neregulă cu ele! E corpul lor. Același cu care au purtat acel copil și cu care îl hrănesc iar acum pare că le trădează. Dar corpul nu trădează ci continuă procesul prin care a adus acest copil pe lume iar excitația a făcut parte din acel proces. E natural.

E corpul meu! am spus și i l-am cedat intenționat pentru a nu știu câta oară și ea a adormit instant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s